Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Martie 2011


 

 

Discursul regelui este un film despre regale George al VI, Bertie pe numele sau mic, care evidentiaza dificultatile de vorbire ale acestuia si felul in care si-a ameliorat acest defect lucrand cu un logoped, Lionel Logue.

Dificultatile de vorbire par a avea cauze psihologice si din cauza acestora nu era considerat un bun urmas la tron. Cu toate acestea, George al VI-lea va fi incoronat ca rege la 1 an dup ace fratele sau mai mare renunta la tron. Cu ajutorul lui Lionel,  George reuseste sa isi amelioreze aceste dificultati de vorbire.

Ceea ce mi s-a parut interesant a fost modalitatea in care Lione Logue abordeaza aceste dificultati de vorbire.

Cere de la inceput o relatie egala si incredere. Cere sa ii spuna pe numele mic viitorului rege si el sa fie apelat pe numele mic. Chiar acesta explica la un moment dat ca, desi nu are pregatire formala in acest domeniu, are experienta in lucrul cu personae care s-au intors din razboi si din cauza fricii acestia nu mai puteau vorbi. Ceea ce a incercat el a fost sa ofere acestora sentimentul ca cineva ii asculta si le pasa de ei si sa le redea increderea in propriile voci.

Felul in care in infrunta Lionel pe Bertie inainte de incoronarea acestuia ii ofera acestuia oportunitatea de a-si asuma ca “are o voce” si ca merita a fi ascultata.

Desi in 1936 Lionel nu are formare si training in logopedie, mizeaza pe autenticitate, pe identificarea cauzelor care au dus la dificultatile in vorbire si pe confruntare.

Regele George al VI-lea l-a numit pe Lionel Longue Comandant al Ordinului Victorian Regal in 1944. Aceasta inalta distinctie din partea unui Rege recunoscator l-a facut pe Lionel parte din singurul ordin cavaleresc care rasplateste expres serviciile personale aduse Monarhului. Lionel a fost alaturi de Rege la toate discursurile din timpul razboilului. Prin transmisiunile sale, George al VI-lea a devenit un symbol al rezistentei nationale.

Lionel si Bertie au ramas prieteni tot restul vietii lor.

Read Full Post »


Sotia macelarului, o comedie romantica cu influente de poveste. Este un film amuzant si sensibil.

Marina, viitoarea sotie a macelarului, locuia pe o insula intr-o casa pe plaja cu bunica ei de unde asteapta marea iubire.

Intr-o zi vede o cometa cu doua cozi , apoi marea ii aduce un peste in interiorul caruia gaseste o verigheta. Viseaza noaptea zambetul unui barbat si e convinsa ca acestea prevestesc aparitia sufletului pereche.

Intr-o zi apare intr-o barca un barbat,Leo macelarul, cu care se marita in aceeasi zi, convinsa fiind ca el ii este destinat si se muta cu acesta in casa lui.

Ea pare sa aiba capacitati de clarviziune si le prevesteste localnicilor schimbarile din viata lor.

M-a incantat incarcatura feminina a personajului, are o  intuititie buna  si capacitati de clarviziune. Locuieste la malul marii, marea fiind un simbol al feminitatii.

Cand ajunge in localitatea unde locuieste sotul ei, vantul a dat de stire de venirea ei oamenilor din oras. Pare o prezenta care pluteste.

Vorbeste despre bunica ei, ceea ce releva o legatura buna cu partea feminina din familia ei.

O conexiune cu persoanele de sex feminin din familie aduce cu sine asumarea maternitatii si feminitatii cu care ea vine in oras.

Le incurajeaza pe femei, are incredere intr-un adolescent considerat problema, isi foloseste intuitia si intelepciunea in a le sfatui pe femei , are capacitate de clarviziune si o lejeritate in a relationa cu oamenii.

Pare sa intre in competitie cu psihoterapeutul din localitate, intrucat cei aflati la el in tratament vor sa incheie terapia. Se pare ca ceea ce aveau nevoie acele persoane era ca cineva sa aiba incredere in ei si sa ii incurajeze, nu de analiza. El apeleaza la logica si ea la intuitie, el manifesta animus si ea anima, doua modalitati de a ajuta oamenii.

Intr-un final sotia macelarului si psihoterapeutul se indragostesc unul de celalalt si isi da seama ca persoana pe care a visat-o nu era macelarul ci psihoterapeutul.

Filmul se termina cu happy end, cei doi ramanand impreuna, iar macelarul cu o localnica de care se indragosteste.

Nimic nu este intamplator, si motivul  pentru care i-a fost scos in cale macelarul nu a fost ca el este alesul, ci doar ca prin el isi va cunoaste alesul.

Ea la randul ei incurajand-o pe localnica, a inceput sa cante bluzz intr-un bar  oferind posibilitatea macelarului sa se indragosteasca de ea.

Marina pare sa aiba un rol de catalizator in acea comunitate.

Read Full Post »


A aparut o noua carte de Analiza Tranzactionala la Editura Trei:”Analiza Tranzactionala in psihoterapie, Eric Berne”.

„Doamna Primus, o tanara casnica, a apelat prin medicul ei de familie la o sedinta de diagnosticare. Sedea incordata un minut sau doua cu privirea plecata si apoi incepea sa rada. Un moment mai tarziu s-a oprit din ras, l-a privit pe furis pe doctor, apoi si-a intors privirea din nou si, inca o data, a inceput sa rada. Aceasta secventa s-a repetat de trei sau patru ori. Apoi, destul de brusc, s-a oprit din chicoteala, s-a indreptat in scaun, si-a aranjat fusta si si-a intors capul spre dreapta… Dupa ce a observat pentru scurt timp aceasta noua atitudine, sihiatrul a intrebat-o daca auzea voci. Adat din cap aprobator fara sa intoarca capul si a continuat sa asculte. Psihiatrul a intrerupt-o din nou pentru a o intrebace varsta are. Tonul vocii sale, calculat cu atentie, i-a captat cu succes atentia. Si-a intors fata catre el, si-a recastigat calmul si i-a raspuns la intrebare.

Dupa aceasta, a raspuns la o serie de alte intrebari pertinente, concis si la obiect. In scurt timp, au fost obtinute suficiente informatii pentru a justifica un diagnostic preliminar de schizofrenie acuta si a permite psihiatrului sa puna cap la cap cativa factori sedimentati si cateva caracteristici evidente, din trecut. Dupa aceasta, pentru o vreme, terapeutul n-a mai pus alte intrebari suplimentare, iar ea a cazut indata in starea ei anterioara. Ciclul de chicoteli inclinate spre flirt, evaluare pe furis si atentia afectata de halucinatiile ei s-au tot repetat, pana cand a fost intrebata ale cui voci erau si ce spuneau.

A raspuns ca parea a fi vocea unui barbat ce ii spunea cuvinte teribile de ocara, cuvinte pe care nu le auzise niciodata inainte. Atunci, conversatia a fost indreptata catre famila ei. Tatal ei, pe care l-a descris ca pe un barbat extraordinar, un sot bun, un parinte iubitor, bine cunoscut in comunitate s.a.m.d.  Cu toate acestea, curand a reiesit ca acesta bea zdravan si atunci imaginea lui s-a schimbat. Pacienta a mai spus ca folosea un limbaj urat. A fost intrebata despre natura limbajului urat. Apoi pacienta si-a amintit ca-si auzise tatal folsind unele dintre epitetele utilizate de catre vocea halucinatorie.

Aceasta pacienta manifesta de fapt trei stari diferite ale eului. Acestea se distingeau prin diferente ale posturii, ale infatisarii, ale expresiei faciale si ale altor caracteristici fizice. Prima stare se caracteriza prin chicoteala timid acare amintea pe deplin de o fetita de o varsta oarecare; cea de-a doua facea pe virtuoasa, ca o scolarita speriata ca va fi prinsa sarutandu-se pe ascuns; in cea de-a treia, era capabila sa raspunda la intrebari ca o femeie adulta ce era si putea sa demonstrezeca, in aceasta stare, intelegerea, memoria si abilitatea ei de a gandi logic erau, toate, intacte.  „

Read Full Post »